Un scurt istoric al Muzeului Național al Aviației Române

Materialul a fost întocmit de reprezentanții muzeului național. 

Iniţiativa privind înfiinţarea unui muzeu al aviaţiei a aparţinut Ligii Naţionale Aeriene, fiind localizată în timp, în anii de după Primul Război Mondial. Au urmat alte iniţiative, din păcate, nefinalizate. Abia în anul 1981 prin Ordinul Marelui Stat Major nr. C.L. 00554 (01 iunie) s-a constituit un nucleu al Muzeului Aviaţiei Române ce aparţinea de Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie ,,Aurel Vlaicu’’.

În 1986 nucleul format din doi ofiţeri şi un maistru militar a fost trecut în subordinea Bazei 333 Reparaţii cu sediul în Bucureşti-Otopeni (Ordin nr. B3/00509 din 18 iunie).

Rolul acestui nucleu a fost de a identifica şi recupera patrimoniul istoric şi tehnic aeronautic existent pe teritoriul României. Concomitent cu această activitate, factorii de conducere din Comandamentul Aviaţiei Militare au făcut eforturi pentru obţinerea unor spaţii adecvate destinate amenajării muzeului propriu-zis.

În primele luni ale anului 1990, s-au iniţiat procedurile pentru înfiinţarea Muzeului Aviaţiei, fiind elaborată Hotărârea Guvernului României cu nr. 197 din 2 martie. Acest document avea să consfinţească existenţa de jure a instituţiei ce urma să susţină prin forme specifice de manifestare şi să promoveze valorile perene ale aeronauticii române.

Activitatea celor 14 angajaţi ai muzeului a început într-un birou în cadrul compartimentului Pregătire de Luptă din Comandamentul Aviaţiei Militare. Ulterior, s-a asigurat un spaţiu în incinta UM 01961 Otopeni. Conducerea instituţiei a elaborat o strategie de dezvoltare  pe termen mediu şi lung ce continua, la un nivel superior, munca fostului colectiv al nucleului Muzeului Aviaţiei.

A demarat procesul de asimilare cantitativă a unui patrimoniu tehnic ce cuprinde aeronave civile şi militare, staţii de radiolocaţie, tunuri şi rachete antiaeriene. S-a constituit un patrimoniu istoric grupat  în colecţii.

La trei ani de la înfiinţarea muzeului, la 17 iunie 1993, s-a organizat prima expoziţie permanentă deschisă publicului, ineditul acesteia constând în faptul că totul era organizat în cinci corturi de campanie. (Foto 01)

Efectul imediat al acestei acţiuni: un nou sediu al muzeului într-o mică clădire din vecinătatea Aeroportului Internaţional Aurel Vlaicu-Băneasa. (Foto 02)

Noul spaţiu a fost amenajat fiind inaugurat în prezenţa ministrului Apărării Naţionale la 20 iulie 1995. (Foto 03)

Un an mai târziu s-a deschis pentru public secţia Istoria Rachetelor şi Cercetării Spaţiale Hermann Oberth, secţie ce funcţionează în Municipiul Mediaş. (Foto 04)

În 1997, Muzeul Aviaţiei a primit aprobarea şi s-a extins în zona Monumentului ridicat în amintirea fostei companii internaţionale de Navigaţie Aeriană Franco-Română. (Foto 05)

Dimensiunile patrimoniului şi necesitatea unor spaţii expoziţionale mai mari au făcut ca muzeul să suporte o nouă dislocare.  La începutul lunii martie 2000, cu ocazia aniversării a 10 ani de la înfiinţare, instituţia şi-a redeschis porţile pentru public în locaţia fostei Mari Unităţi de aviaţie de la Otopeni, Flotila 70 Av. Ceremonia a fost onorată de prezenţa şefului Statului Major al Forţelor Aeriene şi a secretarului de stat în Ministerul Transporturilor pentru probleme de aviaţie. (Foto 06)

La cinci ani de la e veniment, perioadă de timp în care acumulările cantitative au făcut ca nici spaţiul de la Otopeni să nu mai fie corespunzător.  Locaţia în care funcţionează în prezent muzeul este legată de existenţa uneia din cele mai vechi baze aeriene din România, una dintre primele din sud-estul Europei. Pipera a fost, indiscutabil, leagănul aviaţiei militare române (1915), de existenţa acestei locaţii legându-se funcţionarea primei şcoli de meseriaşi pentru aeronautică (1920), primele experienţe cu avionul de luptă IAR CV 11, intrarea în înzestrarea Forţelor Aeriene Române a primelor elicoptere, realizarea primei staţii de radiolocaţie, START 1. În acest context, având în vedere că parte din vechea infrastructură s-a păstrat, alegerea locaţiei s-a dovedit ca fiind un act decizional deosebit, o reparaţie morală. (Foto 07)

Cu un efort ieşit din comun, în numai patru luni de zile, colectivul muzeului a reuşit să amenajeze unul din hangare drept expoziţie permanentă cu privire la segmentul de istorie 1893-1958. Inaugurarea acestui segment a coincis cu aniversarea Centenarului Zborului Traian Vuia evenimentul fiind onorat de prezenţa ministrului Apărării, altor demnitari civili şi militari.

Spaţiul expoziţional al Muzeului Naţional al Aviaţiei Române cuprinde două clădiri tip hangare şi o expoziţie în aer liber.

Expoziţia amenajată în Sala ,,Traian Vuia’’ (Hangarul 1) prezintă istoria aeronauticii de la începuturi până în 1959. Sala se deschide cu o dioramă care îl are în centrul atenţiei pe inventatorul rachetelor în trepte, Conrad Haas. Urmează spaţiile dedicate marilor pionieri români ai zborului cu aparate mai grele decât aerul: Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă. Sunt prezentate replica avionului Vuia nr.1, dar şi machetele unor avioane realizate de aceştia. Tot aici pot fi admirate obiecte şi documente care i-au aparţinut inginerului Aurel Vlaicu.  Perioada interbelică şi cea a celui de-Al Doilea Război Mondial sunt reliefate prin prezentarea  unor personalităţi, uniforme, avioane, dar şi a Ordinului Naţional ,,Virtutea aeronautică’’, primul ordin din lume cu specific aeronautic, înfiinţat de regele Carol al II-lea în 1930. Schimbările politico-militare de după 1945 sunt reprezentate de tehnica de luptă de factură sovietică: avioane de vânătoare cu reacţie şi staţii de radiolocaţie. (Foto 08)

Pasajul care face legătura dintre Hangarul 1 şi Hangarul 2 este conceput sub forma unei străzi din perioada interbelică şi prezintă modul în care societatea românească şi aviaţia s-au influenţat reciproc. Apar detalii interesante despre cartea, revista şi filmul de aviaţie ale epocii. (Foto 09)

Hangarul 2 este dedicat anilor ’60. Avioanele reactive de aici sunt de tip MiG 17, 19 şi 21. Sunt primele avioane cu radiolocator de bord şi, în acelaşi timp, două dintre ele sunt supersonice. Expoziţia este întregită cu prezentarea tehnicii de radiolocaţie şi artilerie antiaeriană specifice epocii. Ceea ce constituie unicitatea Muzeului Aviaţiei este parcul expoziţional din faţa hangarelor, unde pot fi admirate atât avioane cu motor clasic, dar şi reactive, elicoptere, tehnică de radiolocaţie, tunuri antiaeriene şi rachete sol-aer. (Foto 10)

În data de 3 iunie 2010, prin Ordinul nr. 2296, emis de ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional se aprobă acreditarea Muzeului Aviaţiei.

Prin Hotărârea de Guvern din 6 aprilie 2011, Muzeul Aviaţiei a devenit muzeu de importanţă naţională şi şi-a schimbat denumirea în Muzeul Naţional al Aviaţiei Române.

Prin Ordinul nr.2709 din 17 noiembrie 2011, emis de ministrul culturii şi patrimoniului naţional,  imobilul Muzeul Naţional al Aviaţiei Române se clasează ca monument istoric, categoria Ansamblu, grupa valorică „B”.

Prin Ordinul nr. 2791 din 2 decembrie 2015, emis de ministrul culturii s-a aprobat reacreditarea Muzeului Național al Aviaţiei Române.

Prin Ordinul nr. 3331 din 10 noiembrie 2020, emis de ministrul culturii s-a aprobat reacreditarea Muzeului Național al Aviaţiei Române.

În decursul celor  30 de ani de existenţă, trecând peste greutăţile determinate de lipsa de fonduri, de spaţii adecvate, de personal, Muzeul Național al Aviaţiei Române.a reuşit să se impună pe plan intern şi internaţional drept o instituţie reprezentativă pentru apariţia şi evoluţia fenomenului aeronautic, valorile pe care le promovează fiind recunoscute între graniţele României cât şi în afara acestora. Având la bază protocoale încheiate cu instituţiile aparţinând Ministerului Educaţiei sau ale administraţiei judeţene şi locale din diferite zone ale României, s-au desfăşurat activităţi ce au vizat formarea unor convingeri la nivelul tineretului, care să determine atitudini responsabile privind istoria naţională în general şi istoria aeronauticii în mod deosebit. De asemenea, a existat şi există o colaborare permanentă cu instituţii de cultură similare, din ţară şi din străinătate, ce are ca finalitate schimbul de experienţă privind rolul actual şi locul muzeului în cadrul societăţii contemporane, în condiţiile exploziei informaţionale şi a apariţiei muzeelor virtuale.

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.