AERODROMUL BUZĂU – de la clipe de glorie la un final trist –

În anul 1925 au început demersurile pentru construirea unui aerodrom la Buzău. Astfel în 3 august 1925, Serviciul Tehnic al Primăriei Urbei Buzău informa prin adresa No. 1206 Președintele Comisiei Interimare, că împreună cu delegatul Școlii de pilotaj și antrenament, sublocotenentul Alexandru Săvulescu, a întocmit planul terenului de zbor. Valoarea terenului era calculată la 60.000 lei hectarul. Planul terenului, cerut la 1 august 1925 de Ministerul de Război, prin Inspectoratul General al Aeronauticii și Școala de Pilotaj și Antrenament, a fost efectuat până la 10 august 1925.

Pe 4 martie 1926 comandantul Școlii de Pilotaj și Antrenament Tecuci, locotenent colonelul Atanase Enescu a transmis o scrisoare către primăria orașului Buzău, în care erau prezentate motivele de alegere ca loc de funcționare a unei noi școli de aviație, necesară creării celei de a treia escadrilă de elevi, după cele de la Tecuci și Focșani.

Pentru încheierea contractului de închiriere a fost trimis la Buzău, ca împuternicit al școlii de la Tecuci, căpitanul Dumitru Bodun, cu delegația specială No. 2970/926. În adresa, cu No. 2014, din 28 martie 1926. către Președintele Comisiei Interimare, căpitanul Bodun prezenta condițiile în care Școala de la Tecuci înțelegea să închirieze terenul. Prețul oferit drept chirie urma să fie de 300 lei pentru un pogon, iar terenul urma să fie închiriat pentru 6 luni, începând cu 1 aprilie 1926.

Pe data de 20 aprilie 1926 s-a semnat contractul de închiriere. Pe baza acordului dat de Comisiunea Interimară la 3l martie 1926, Școlii de Pilotaj și Antrenament Tecuci,  i-a fost închiriat un teren ,,din moșia orașului Buzău, situat în partea de vest a orașului, la sud de calea ferată Buzău-București, în suprafață de 126 ha și 1790 mp.”

Terenul a fost închiriat pentru activitatea de zbor ,,și orice alte nevoi ale școlii de pilotaj” până la data de 31 decembrie 1926. Prețul închirierii era de 76.100 lei.

Astfel în cursul anului 1926, pe terenul de zbor de la Buzău, au fost efectuate primele zboruri de către elevii Școlii de Pilotaj și Antrenament Tecuci.

Datorită condițiilor oferite pentru activitățile de zbor, căpitanul Dinu Bodun, în conformitate cu ordinul 1l435/ 926 al Școlii de Pilotaj, comunică Primăriei Buzău, prin adresa no. 495 din 18 noiembrie 1926, că terenul era necesar și pentru anul 1927 și solicită încheierea unui nou contract în aceleași condiții.

La data de 24 noiembrie 1926, primarul Buzăului, Matei Postelnicu, acceptă încheierea unui nou contract. Contractul a fost încheiat la 11 martie 1927 și semnat de primarul Matei Postelnicu și de căpitanul Moldoveanu Gheorghe.

La 27 iunie 1927 este inaugurată oficial prima școală de perfecționare în aviație de la Buzău. Dintre scopurile principale ale școlii se enumerau:

* continuarea pregătirii în zbor a absolvenților școlilor de aviație de la Cotroceni și Tecuci;

* executarea zborurilor pe diferite tipuri de aeronave din dotare de către piloții de luptă. Datorită acestui fapt pe aerodromul școlii se regăseau toate tipurile de avioane folosite de aviația militară.

Situația terenului de zbor rămânea însă incertă, astfel spre sfârșitul anului 1927, este formulată o nouă cerere de închiriere și pentru anul 1928. Această cerere a fost aprobată de delegația permanentă la 16 decembrie 1927 și 3 ianuarie 1928, terenul a fost arendat din nou până la 31 decembrie 1928.

Prin înalt Decret în anul 1928 s-a stabilit ca sediul Școlii de Perfecționare pentru piloții de avioane de război să fie stabilit în orașul Buzău. Astfel comandantul Școlii, Locotenent colonelul Beroniade, prin adresa No. 423 din 8 februarie 1928, cerea Primăriei Buzău rediscutarea situației terenului de zbor: ,,Aviația nu poate să-și dezvolte activitatea sa sub nici o formă fără a fi dotată cu o infrastructură terestră (hangare, clădiri, rezervoare subterane, platforme etc.)…Ministerul de Război nu le poate face pe o proprietate străină fără a risca să le piardă în caz de revendicare legală a proprietarului de teren.”

La 11 februarie 1929, Școala de Perfecționare transmite o solicitare primăriei Buzău, pentru a păstra aceleași condiții de arendare, deoarece bugetul Școlii fusese realizat pentru anul 1929 și că Ministerul de Război dorea să construiască hangare fixe și clădiri pe acest teren pentru a avea siguranța că pentru un anume timp, are drept de întrebuințare a acestui teren.

În ziua de 9 aprilie 1929 se încheie un prim proces verbal între reprezentanții Ministerului Armatei, Ministerului de Interne și Primăria orașului Buzău pentru încheierea unui nou contract de arendare. Termenul de arendare nu putea fi mai mic de trei ani.

Spre sfârșitul anului 1929 se ajunge la un consens, astfel prețul arendei se situa la 304.269 lei anual. Terenul era arendat de la 1 ianuarie 1930 pană la 31 decembrie 1932 și numai pentru zborul avioanelor.

Ideea cumpărării terenului de zbor de la Drăgaică nu este abandonată de conducerea armatei române, un nou pas în acest sens fiind pe data de 10 octombrie 1930. Timp de câțiva ani au loc mai multe întâlniri între reprezentanții Ministerului de Război și cei ai primăriei Buzău negăsindu-se o soluție de compromis.

În anul 1933, problema câmpului de zbor de la Drăgaică capătă aspecte noi, odată cu adoptarea legii pentru răscumpărarea imobilelor județelor și comunelor destinate nevoilor armatei, publicată în Monitorul Oficial No. 82 din 6 aprilie 1932. Apar diverse probleme de natură juridică unele fiind rezolvate doar în instanță.

Un prim pas în rezolvarea problemei terenului de zbor de la Drăgaică se realizează prin semnarea unui proces verbal No. 5865 la data de 13 iunie l933 de către Emil Homoriveanu, primarul Buzăului și maiorul Tutescu Alex. delegat cu adresa No. 2713/1933 din partea Subsecretariatului de Stat al Aerului sub supravegherea domnului Stoica Bosneanu, primul președinte al Tribunalului Buzău, ce avea stipulat îndeplinirea următoarelor condiții:

* prețul trebuia plătit integral și în numerar la facerea și autentificarea actului de vânzare, prețul de vânzare fiind la 20000 lei hectarul;

* achitarea restanțelor de arendă care se ridicau la suma de l.l26.891 lei de către reprezentanții Armatei;

Maiorul Tutescu a declarat că acceptă prețul, dar nu și celelalte condiții. Acest proces-verbal a fost aprobat de subsecretarul de stat al Aerului, Radu Irimescu și de Consiliul Comunal al orașului Buzău în ședința de la 16 iunie 1933.

Pentru ca Școala de Perfecționare a Aviației să nu rămână fără teren de zbor. Radu Irimescu reia propunerea ca terenul să fie cedat de Primărie în folosul Ministerului Apărării Naționale. Numai că municipalitatea buzoiană avea o părere diferită. La 9 iulie 1934, cu adresa No. 525, primăria răspunde negativ la această propunere.

Din toamna anului 1934, problema achiziționării câmpului de zbor de la Drăgaică începe să prindă contur. Astfel, în ziua de 5 octombrie 1934, șeful Serviciului Tehnic din Primăria Municipiului Buzău, împreună cu delegații Subsecretariatului de Stat al Aerului, locotenent colonelul Mândrescu și inginerul Gabrielescu, a realizat planul terenului de zbor, care urma a fi cumpărat de Ministerul Apărării Naționale. Terenul măsurat era învecinat la nord cu linia C.F.R. Buzău-București, pe o distanță de 1539,60 m, la sud cu șoseaua Urziceni, pe o distanță de 1340, la est pe 918,50 m cu moșia orașului Buzău, iar la vest pe 1747 m cu satul Balta Plopului. Suprafața totală a terenului era de l78 ha și 9337 metri pătrați. Din această suprafață erau scăzute 8 hectare și 5126 mp, care fuseseră cedate în anul 1916 de primăria Buzău Regimentului 23 Artilerie.

Abia în toamna anului 1935 este rezolvată cumpărarea terenului de zbor de către Ministerul Apărării Naționale. Subsecretariatul de Stat al Aerului a intervenit pe 26 noiembrie 1935 cu adresa No.13001/935 pe lângă Primăria Buzău, pentru a se întregi acest teren cu o suprafață de 43 ha și 6421 metri pătrați, cuprinsă între linia C.F.R. Buzău-București și Șoseaua Buzău-Urziceni, pentru a permite o dezvoltare firească aerodromului Buzău.

Totuși, nici această propunere nu a fost dusă pană la capăt. Abia la sfârșitul lunii martie 1936 s-a semnat în sfârșit, actul de vânzare-cumpărare între primăria Orașului Buzău și Ministerul Apărării Naționale. Actul fusese aprobat prin Jurnalul Consiliului de Miniștri No.2458/936.

Primăria Orașului Buzău vindea pe veci și în mod irevocabil terenul în suprafață de 126 hectare și 7790 metri pătrați Ministerului Apărării Naționale. Acesta intra în deplina proprietate a terenului în momentul autentificării actului de vânzare-cumpărare. De fapt, posesiunea exista din 26 septembrie l914, când se realizase un proces-verbal de predare-primire a terenului. Prețul de vânzare a terenului era în sumă de 2.535.580 lei și s-au plătit la autentificarea actelor. Primăria a mai primit și toate restanțele la arendarea terenului de zbor. Actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de către Stan Săraru, primarul Buzăului și de avocatul G. Garsky, avocat al Ministerului Apărării Naționale.

În felul acesta, după aproape 11 ani, terenul de zbor de la Drăgaică a fost trecut în proprietatea Ministerului Apărării Naționale, în folosul Școlii de Perfecționare a Aviației. Se puneau astfel bazele unei instituții de prim rang a armatei române, care a avut merite incomensurabile în domeniul pregătirii aviatorilor militari. Anii celui de-al Doilea Război Mondial au demonstrat că această școală a pregătit cu adevărat piloții de elită de care Romania avea nevoie.

În perioada postbelică, cu scurte întreruperi, a continuat un aerodrom Școală operațional. În urma restructurării Școlii de Aplicație a Forțelor Aeriene din primăvara anului 2001, Grupul Aviație Școală Elicoptere și Transport, subordonat școlii, dislocat pe aerodromul Buzău s-a desființat.

În calitate de comandant al Școlii de Aplicație a Forțelor Aeriene, din ordinul eșalonului superior, domnul comandor Eminescu Coșerea a semnat documentele de cedare a aerodromului Buzău cu toată infrastructura existentă, unei structuri de Forțe Speciale din Ministerul Apărării Naționale.

Pentru toți aviatorii care și-au desfășurat activitatea zeci de ani pe acest aerodrom buzoian a fost o zi tristă. Ei încă speră ca în viitor aerodromul buzoian va cunoaște din nou freamătul acelor zile specifice, animate de motoarele avioanelor clasice sau a elicopterelor și va reveni la ceea ce ,,a fost odată și mai mult decât atât”.

Materialul nu putea fi realizat fără sprijinul membrilor ARPIA Filiala Buzău sub directa îndrumare a prim – vicepreședintelui domnul Cdor (r) dr. Eminescu Coșerea, pentru care le aducem mulțumiri și le dorim pensie lungă cu sănătate și împliniri.

 

Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.