– scurt istoric –
În anul 1911 au fost brevetați primii piloți militari ai României, ce au urmat cursurile școlilor de piloți din București. Aceștia au fost: Slt. Ștefan Protopopescu, Slt. Gheorghe Negrescu, Slt. Mircea Zorileanu și Slt. Nicolae Capșa. Metodele de predare și baza de pregătire a școlilor erau cele mai moderne la acea vreme. Viitorii piloți au învățat să zboare singuri, fără a fi îndrumați în aer de către instructori, pe aeronave de școală de tip monoloc construite în atelierele de la Chitila.
Prima Școală militară de pilotaj din România ia ființă la data de 1 aprilie 1912, sub conducerea maiorului Ion Macri, iar patru luni mai târziu, la 1 august 1912, se deschid porțile celei de a doua școli de Piloți Militari și Civili, pe aerodromul Băneasa, de către Valentin Bibescu.
Deschiderea primei școli militare de pilotaj a însemnat un plus pentru România la acea vreme, deoarece era a doua școală din lume după cea din Marea Britanie.
În perioada 1912 – 1918, ambele școli militare de pregătire românești, au reușit să breveteze aproximativ 100 de piloți militari. În perioada primului război mondial, școala militară de aviație a fost mutată pentru îndeplinirea misiunilor specifice în mai multe locații precum Tecuci, Bârlad, Botoșani și Odessa.
În perioada interbelică în România au fost înființate și au funcționat următoarele școli:
– Școala pregătitoare de ofițeri naviganți la Cotroceni;
– Școala militară de pilotaj și antrenament de la Tecuci;
– Școala de perfecționare pentru piloții de război din Buzău.
Școala militară din Buzău avea sarcina principală de continuare a pregătirii în zbor, a absolvenților școlilor de la Cotroceni și Tecuci. Durata cursurilor la început era structurată pe 2 ani.
Începând cu anul școlar 1930 – 1931, durata cursurilor s-a mărit la 3 ani. Astfel se asigura o pregătire superioară a piloților, datorită modernizării tehnicii de aviație dar și a exigențelor impuse în utilizarea aeronavelor în luptă la acea vreme. Zborul de instrucție începea pe aeronave de Morane – 109, apoi continua pe avioane de vânătoare de tipul Focket D-111, Spad – 61 sau pe avioane de recunoaștere de tipul Potez -15(25).
În anul 1940 școlile militare de aviație de la Tecuci și Buzău au fost mutate pe aerodromul Ziliștea- Boboc. Terenul de zbor se afla pe pământurile lui Alexandru Marghiloman, care le-a cedat în folosul aeronauticii dar și aviatorilor ce fuseseră decorați cu ,,Virtutea Aeronautică”.
Intrarea României în cel de-al doilea război mondial, aduce aviatorilor de pe aerodromul Ziliștea, la 22 iunie 1941, onoarea de a intra primii în luptă într-o misiune de bombardament asupra nordului și sudului Chișinăului.
După cel de al doilea război mondial, școlile militare de aviație au fost desființate ca urmare a condițiilor impuse de Comisia Aliată de Control.
După 1948 învățământul militar de aviație a fost reorganizat în garnizoanele Sibiu, Mediaș și Tecuci.
În anul 1953 școala militară de aviație de la Tecuci a primit numele de Școala de Ofițeri de Aviație ,,Aurel Vlaicu”, iar 5 ani mai târziu, în 1958 își mută sediul pe aerodromul de la Boboc județul Buzău. Astfel aceasta devine școala superioară de ofițeri cu o durată de 4 ani, pentru pregătirea piloților pentru aviația civilă și militară, personal navigant și ne navigant.
După revoluția din 1989 se produc de-a lungul anilor mai multe schimbări de denumire a școlii, de modernizare a bazei conform standardelor impuse.
În anul 1991 școala de ofițeri de aviație ,,Aurel Vlaicu” se transformă și își schimbă denumirea în Institutul Militar de Aviație ,,Aurel Vlaicu”.
Începând cu 1997 pregătirea teoretică a viitoarelor cadre de aviație sunt preluate de Academia Forțelor Aeriene ,,Henri Coandă” Brașov, iar Institutul Militar de Aviație ,,Aurel Vlaicu” își schimbă denumirea în Școala de Aplicație pentru Aviație ,,Aurel Vlaicu”.
Ca urmare a procesului de redimensionare și transformare a Forțelor Aeriene Române, școala capătă un nou nume Școala de aplicație pentru Forțele Aeriene, reunind astfel 3 categorii de arme: aviație, artilerie și rachete sol-aer și radiolocație.
În anul 2007 sunt finalizate două proiecte majore:
– punerea în funcțiune a simulatorului de zbor a avionului IAR 99 ȘOIM;
– modernizarea infrastructurii pistei de decolare.
Pentru eficientizarea procesului de instruire la 1 septembrie 2008, școala se reorganizează, astfel ia ființă Centrul de Instruire pentru Forțele Aeriene.
În iunie 2010, Drapelul de luptă a fost decorat prin decretul 528 din 14.06.2010, cu Ordinul ,,Virtutea Aeronautică” în grad de ,,Ofițer”.
Prezentul istoric a fost realizat cu sprijinul comenzii și a personalului Bazei Aeriene de Instruire și Formare a Personalului Aeronautic ,,Aurel Vlaicu” Boboc, pentru care le aducem mulțumiri și le dorim ,,Cer Senin”.
Fotografia reprezentativă a fost preluată de la Baza Aeriană.
About the Author
