Partea a II-a
La scurt timp după producerea exploziei de la Mihăilești au ajuns la fața locului și alți jurnaliști. Erau în apropierea localității când au văzut ciuperca imensă de fum.
Parcă un meteorit lovise pământul un crater cât un bloc masiv cu patru niveluri s-a format, marginea gropii fumegând în continuu până spre amiază (ulterior că urmare a măsurătorilor efectuate craterul avea o rază de 40 metri și adâncimea de 12,5 metri). Lângă crater erau cadavre aruncate de suflul exploziei.
,,Stâlpul electric aflat la mică distanță, gros din beton armat, este îndoit ca o jucărie. Cablurile electrice s-au rupt ca ațele de papiotă. O dacie oprită pe sensul celălalt de mers a fost zdrobită și îngropată în pământ. Pur și simplu, o alta, făcută praf. În sat sar geamurile de la zeci de case cu sutele de țigle de pe acoperiș. Câinii urlă. Lumea înțepenește pentru puțin timp. La fața locului nimeni nu mai mișcă. De fapt, până și noțiunea de ,,nimeni” dispare.” – Adrian Robert Bălan și Cornel Vilău (România Liberă).
Au început să apară și primele zvonuri, dar și primele certitudini, despre identificarea victimelor. Își dau seama că în explozie au pierit Elena Popescu și Ionuț Barbu ambii corespondenți ai Antena 1. Le-au văzut trupurile fără viață. Elena ținea în mână microfonul. ,,Era un coșmar pe viu. Nu vedem autocamionul despre care știam de la Buzău că este răsturnat. A fost pur și simplu ras de pe fața pâmântului. Rămășițe de fiare, bucăți din carne, înșirate pe o rază de mai bine de 100 m. Coșmarul continuă. Liniștea dispare. Se instalează ușor haosul. Câți, cum, de ce?”
Ploaia a transformat tot câmpul în noroi. Imaginea înfioară. Din loc în loc, prin noroi și pământ zăceau hăcuite corpuri sfârtecate.
Sosesc forțele și mijloacele trimise de la Grupul de Pompieri Buzău, Serviciul Județean de Ambulanță Buzău, Inspectoratul de Protecție Civilă Buzău și cele de la Inspectoratul de Poliție Județean Buzău.
,,După ce lumea buimacă și-a revenit cât de cât din năuceală, cei sosiți la fața locului dar și câțiva jurnaliști au dat o mână de ajutor celor care gemeau sau pur și simplu, cereau din priviri să fie ajutați. Nimeni nu putea să-și explice cum s-a ajuns ca de la un cauciuc de mașină care ardea să fie provocat un astfel de cataclism.
Încet, încet lumea disperată din împrejumiri a început să se apropie de zona oarecum izolată. O bătrânică țipă îngrozită că un cap de om aterizase în via ei și se ruga plângând să vină cineva și să-l recupereze.” (Jurnalul Național 25 mai 2004)
Primele victime sunt preluate și se începe deplasarea spre spitalul județean de urgență din Buzău cu ambulanțele sosite la fața locului. 12 persoane au fost aduse la Unitatea de Primiri Urgențe cu răni grave sau mai puțin grave. Holurile secției erau pline de medici, asistenți, polițiști și pompieri.
Sosesc apoi 2 cazuri deosebit de grave: Gabriel Hurlup șeful postului de poliție din comuna Mihăilești și Ilie Marian Simi militar în termen la unitatea de pompieri. Medicii buzoieni decid transportarea acestora de urgență în capitală la Spitalul de Urgență Floreasca – secția anestezie terapie intensivă.
Corpurile neînsuflețite în urma deflagrației au fost ridicate și transportate la secția de medicină legală.
La patru ore de la producerea exploziei, anchetatorii încă mai adunau bucăți de cadavre din zonă. Din camionul încărcat cu azotat de amoniu nu a mai rămas nimic. Fiarele contorsionate ale remorcii au fost aruncate la 300 de metri depărtare. Pe câmp pe partea opusă a zburat o parte din osie. Din motor, arborele cotit, o piesă de câteva zeci de kilograme din motorul capului tractor, a fost aruncat de explozie la un kilometru și jumătate depărtare. Acesta a spart acoperișul unei case și s-a înfipt în sufrageria unui localnic chiar lângă pat.
Căutările printre mormanele de pământ sunt anevoioase. Și restul unui obiect contează pentru desfășurarea anchetei și poate fi un indiciu în identificarea victimelor.
Din jumătate în jumătate de oră bilanțul exploziei devine din ce în ce mai sumbru. La început se știa de 7 apoi 8, 11, 15 NU! Chiar 16 morți și 11 răniți.
Ministrul transporturilor domnul Miron Mitrea a precizat: ,,vor fi luate toate măsurile pentru ca în cel mai scurt timp circulația pe șoseaua Urziceni – Buzău să fie reluată.”
Spre seară la fața locului erau zeci de basculante și utilaje ce așteptau să se apuce de reparat drumul. Acestea deja începuseră excavarea pentru o variantă pentru mașini de a scurta perioada lucrărilor de refacere a drumului. Începuseră deja să astupe craterul cu pâmânt.
,,Buzău – epicentrul durerii. La mai bine de 24 de ore de la explozia de la Mihăilești, lucrurile încearcă să intre în normal. Oamenii se străduiesc să repare ceea ce pot. Ceea ce nu se poate repara sunt însă trupurile sfârtecate ale oamenilor. Împrăștiate pe câmp sub fiarele contorsionate ale mașinilor, o parte din resturile umane au fost strânse încă de ieri și duse la morga din municipiul Buzău. O parte au fost recunoscuți. Familile celorlalți sunt înlemnite de durere. Oamenii nu știu încă ce vor duce acasă, ce vor îngropa.” (Jurnalul Național)
– va continua ––-
Sursă foto: arhivă Ciprian Sterian
About the Author
