Sa o luam in ordine: am participat, cu gandul sa ma relaxez si sa mai vad ceva nou la excursia din 12 octombrie in Bulgaria – manastirea Dryanovo, muzeul etnografic Etar si cetatea Tsarevets din Veliko Tarnovo.
Autocarul bun, climatizare in regula, nu s-a suferit de frig sau caldura excesiva, deci conditii de calatorie bune, sofer atent la drum, am mers fara probleme, exceptand faptul ca la dus, din motive ce nu tin de agentie sau turisti, am cam stat in vama romano-bulgara circa 40-45 de minute, dar trecem peste asta.
Problemele au inceput de la primul obiectiv – manastirea Dryanovo. Ajunsi acolo la ora 12 ( deci dupa 6 ore de autocar ), ghida a anuntat ca avem la dispozitie doar 30 de minute pentru vizitare. Oare ? Cum sa vizitezi acel locas de cult plus muzeul aferent, 55 de persoane, in 30 de minute ? cand sa intri, cand sa te uiti, sa iei bilet la muzeu, sa il vezi in asa fel incat sa si intelegi ceea ce vizitezi IN DOAR 30 DE MINUTE ????
A doua problema – tot timpul de vizitare – a aparut la muzeul ETAR. Are 7 hectare si o multime de atractii si locuri de vizitat, de aflat despre el prin clipurile ce rulau pe monitoare, plus explicatiile de la fiecare punct de atractie in 60 de minute ????? Nu e nimeni Spiderman, sa alerge pe alei si sa viziteze / inteleaga tot ce e acolo, sa nu mai zic sa iei un suvenir, ceva, sa mergi si la toaleta, ca doar suntem oameni, totul in DOAR 60 de minute ? Ca sa judecam drept, cam 50 de minute pentru ,,vizita” si 10 sa alergi cu sufletul la gura la autocar, ca altfel te alegi cu critici.
A trecut si asta, am pornit spre Veliko, iar pe drum soferul si ghida ,,negociau” durata stationarii in oras si la cetate, ca sa ajunga mai repede acasa. Soferul era de parere ca maxim o ora jumate sunt de ajuns, sa nu mai pierdem timpul, cu toate ca la cetate cam iti trebuie timp de vizita, bilete, urcus, vazut, citit, inteles ce a fost acolo, iar ca turistii nu mai au timp de masa, nu se mai pune. Am reusit totusi sa avem cu chiu si vai 2 ore si jumatate si tot ne-a iesit sufletul din cauza vitezei, dar cu toate astea s-a dovedit ca acest timp a fost mult prea scurt, erau necesare minim 3 ore jumate pentru acest obiectiv.
Iar la intoarcere, cand toata lumea era obosita si ar fi avut nevoie de liniste si calm pe drumul de intoarcere, a urlat muzica in difuzoare la maxim. Nu a contat pentru ghid sau sofer ( care ar fi avut putere de decizie in autocar) ca poate muzica lor nu era placuta pentru toti turistii.
Concluzia acestei povesti – manastirea a fost in plus in program, inutila total, doar pierdere de timp si kilometri in autocar. Se putea renunta la ea si sa se foloseasca timpul la muzeu si cetate. Nervii multora au fost intinsi la maxim si chiar nu se simtea nevoia de aceasta situatie.
In concluzie, inca o agentie de turism pentru care conteaza numai banii platitorilor, insa timpul acestora si dorinta de vizitare sunt pe planul 2. Nu fac public aici numele agentiei, le-am lasat recenzie pe Facebook si Google, am vrut doar sa fac publica nepasarea acesteia si a angajatilor fata de turist si banul lui.
About the Author
